Apoi exista cealalta extrema: partea care se simte mandra in singuratate, partea care crede ca nu are nevoie de nimeni, ca supravietuieste oricand, oricum, partea care se ridica in ratiune si in logica, ca si cum emotiile ar fi ceva ce trebuie tinut la distanta, pentru ca au fost candva prea dureroase, prea neintelese, prea nesigure.

Aceasta parte te duce adesea in lumi imaginare, in fantezii, in vise, iti tine mintea intr-o realitate paralela unde esti inteles, unde esti vazut, unde esti liber, si uneori te desprinde de prezent, te impinge in spiritualitate ca refugiu, nu ca intoarcere acasa, si astfel devine greu sa interactionezi cu lumea reala, cu oamenii reali, cu ritmul firesc al vietii in care te afli acum.

Observa si aceasta parte: cea care se simte diferita, cea care se simte speciala sau superioara, si in acelasi timp neimportanta si inferioara. Acea contradictie interioara atat de veche, care te-a invatat candva cum sa supravietuiesti, nu cum sa traiesti.

Iar acum, pentru ca o vezi, pentru ca o recunosti, pentru ca o asezi in lumina constientei tale, ceva in tine se poate relaxa, ceva se poate desprinde de identificare, ceva poate incepe sa respire altfel.

Pentru a reintra in contact real cu ceilalti, ai nevoie mai intai sa reintri in contact real cu tine, cu copilul din interiorul tau, cel care a incercat mereu sa repare, sa vindece, sa se protejeze, sa inteleaga lumea prin instinctul de supravietuire, nu prin adevar. Iar recunoasterea acestui copil interior este primul pas in intoarcerea catre tine, catre corpul tau, catre iubirea ta.

Un parinte interior contine doua forte esentiale: iubirea neconditionata care hraneste si fermitatea blanda care educa. In prima faza a intoarcerii catre tine insuti este nevoie sa aduci mai mult din acea iubire neconditionata, acea prezenta calda care nu judeca, nu grabeste, nu forteaza, ci doar sustine, doar contine, doar tine deschisa poarta vietii.

Intr-un astfel de spatiu, transformarea se activeaza natural. Nu pentru ca fortezi schimbarea, ci pentru ca ii creezi terenul fertil. Autoreglarea nu este un proces mental, ci un fenomen al iubirii. Iar cand copilul interior te recunoaste ca fiind parintele lui, abia atunci apare puterea reala de a te autoeduca. Pana atunci, totul se petrece prin instinctele de protectie, prin sabotoare vechi, prin tipare pe care nu le intelegi pe deplin.

Daca simti ca aceste straturi se misca in tine, daca simti ca te regasesti in contradictiile copilului interior si in chemarea parintelui interior de a se trezi, atunci Cursul „7 Pasi pentru Intruparea Sufletului” este terenul in care toate aceste intelegeri devin incarnare, devin ritm, devin realitate traibila. Este un spatiu sigur, profund si ghidat in care poti reinvata sa fii cu tine, sa te asculti, sa iti regasesti radacina si chemarea.

Iar daca simti nevoia de prezenta directa, ghidare personalizata si un spatiu viu in care sa vorbim exact despre dinamica ta, poate o sesiune live 1:1 este urmatorul pas. Acolo putem aseza impreuna ceea ce se misca in tine acum, cu claritate, cu sustinere si cu adevar.

Te invit acum, sa lasi corpul tau fizic sa primeasca aceste cuvinte ca pe o transmisie subtila, sa simti nu doar cu mintea, ci cu respiratia, cu pieptul, cu intreg sistemul tau nervos care stie deja adevarul si il recunoaste.

Iar cand esti gata, poti asculta meditativ Transmisia in Limbajul Luminii care insoteste acest text, o transmisie menita sa activeze in tine resursele de conectare, de autoreglare, de deschidere reala catre tine si catre ceilalti, in ritmul tau natural, in pasii tai, in felul in care evolutia ta interioara se aseaza.

Si treptat, fara graba, iti vei aminti cine esti.

Daca simti ca ceva in corpul tau raspunde, ca o deschidere subtila sau o vibratie fina, poate esti pregatit sa explorezi Sesiunea de Accesare a Limbajului Luminii, unde iti vei descoperi propriile coduri, propria voce subtila, propria modalitate de a comunica cu nivelurile adanci ale fiintei tale.

Este o intoarcere catre o parte din tine care nu a fost niciodata ranita.